Document de principii privind grupul de tineret al familiei

1. Familia ca parte a ordinii creației

2. Familiile fericite constituie cea mai bună bază a oricărei ordini sociale

3. Familiile – temple ale lui Dumnezeu

4. Familia ca spațiu de protecție împotriva fenomenelor distructive și misantropice de dezintegrare

5. Familiile ajută familiile – rețele sociale

6. Câștigarea întregii familii pentru Împărăția lui Dumnezeu

7. Familiile trăiesc bucuria prieteniei – imaginația – pacea

8. ... înainte să fie prea târziu!

„Dacă tendința actuală se menține, mai puțin de jumătate dintre copiii născuți astăzi își vor petrece copilăria în mod permanent alături de propriii părinți... iar un număr tot mai mare de copii vor trăi, pe parcursul copilăriei lor, de două sau chiar de trei ori destrămarea familiei lor.” (B.D. Whitehead)

1. Familia ca parte a ordinii creației

Familia nu este o invenție a oamenilor. Familia face parte din ordinea creației lui Dumnezeu, la fel ca și forța de atracție a Pământului. Cine nu respectă aceste legi ale naturii, va cădea. Familia face parte din minunata și creativă operă a lui Dumnezeu. Cu multă iubire, Dumnezeu a conceput familia ca un mic paradis, în care bărbatul și femeia pot crea și trăi relații profunde într-o diversitate incredibilă. Familia este o idee a lui Dumnezeu și, pe deasupra, una genială. În acest context, Biblia înțelege familia ca o structură durabilă formată dintr-un bărbat și o femeie, care concep și cresc copii. Ea se caracterizează prin fidelitate și devotament pe tot parcursul vieții.

2. Familiile fericite constituie cea mai bună bază a oricărei ordini sociale

„Cea mai bună protecție constă, desigur, în prevenirea unor astfel de tragedii familiale în propria noastră viață și în viața copiilor noștri. Iar această prevenire constă în transmiterea adevărului lui Dumnezeu despre căsătorie și familie către noi înșine și către tinerii noștri. Dacă tinerii noștri au convingeri morale solide cu privire la căsătorie și familie, aceste convingeri îi pot ghida în deciziile lor și îi pot conduce către căsătorii mai bune și familii mai sănătoase.” (J. Macdowell / B. Hostetler, Credință fără valori, p. 199)

Visez la familii cu tați care să sădească iubirea lui Dumnezeu în inimile copiilor, care să-și ridice mâinile nu pentru a lovi, ci pentru a binecuvânta, care să-și folosească gura pentru a lăuda, nu pentru a țipa, care să nu-și planifice timpul, ci să-l dăruiască și să-și deschidă sufletul, astfel încât copiii lor să poată citi în ele măreția lui Dumnezeu. Visez la familii cu mame care nu-și văd rolul ca pe o datorie grea, ci ca pe administratoare ale celor mai prețioase daruri, care nu-și alungă copiii din cuib, ci îi adăpostesc sub aripile lor, care nu pun televizorul în locul unei bone, ci le povestesc cu dragoste, care își primesc copiii cu cuvinte mângâietoare și îi lasă să plece cu îndemnuri încurajatoare, de mame care încă mai cred în copiii lor, chiar și atunci când aceștia au fost de mult abandonați de toți. Visez la copii care recunosc cât de prețioși sunt părinții, care își cinstesc părinții și îi ascultă, de copii care privesc în sus și transmit mai departe iubirea primită, de copii care renunță la unele lucruri și cer mai puțin, care se apucă de treabă și doresc mai puțin, care își modelează viața cu încredere în loc să o lase să fie determinată de alții, de copii cărora încă le place să fie copii. Visez la familii care nu uită cum să viseze și să râdă.

Nu caut familia perfectă – ci familia care este în călătorie și se bucură de harul lui Dumnezeu și de bunătatea Sa. Visul tău despre familie poate fi cu totul altfel – tu ești altfel. Totuși, îmi doresc să medităm la cât de minunat a creat și a conceput Dumnezeu totul. Să ne agățăm de promisiunile Sale, chiar și atunci când acoperișul de deasupra capului se prăbușește. Să nu visăm cu nostalgie la vacanța la mare, ci să vedem cerul strălucind chiar și într-o băltoacă de ploaie.

„Locul în care se transmite toiagul adevărului este familia!” (Edith Schaeffer)... iar adevărul este că Dumnezeu iubește familia și dorește să o binecuvânteze.

3. Familiile – Templul lui Dumnezeu

„După ce ea și casa ei au fost botezate, ne-a îndemnat, zicând: «Dacă mă considerați o credincioasă în Domnul, intrați în casa mea și rămâneți acolo.» Și ne-a constrâns.” (Faptele Apostolilor 16:15)

Continuu să visez – la case care nu sunt zidite din piatră, ci din oameni înnoiți, care nu sunt asigurate cu încuietori blindate, ci ale căror uși stau larg deschise pentru ceilalți, al căror conținut nu constă în comori trecătoare, ci povestește despre marile fapte ale lui Dumnezeu. Visez la case care nu vibrează din cauza sistemelor stereo, ci rezonează cu cântările de laudă. La case a căror singură lumină nu este o sclipire, ci o strălucire caldă.

Este atât de îmbucurător faptul că, în unele țări, biserica de casă este redescoperită și contribuie enorm la creșterea Împărăției lui Dumnezeu. Ce s-ar întâmpla dacă noi, ca familii, L-am prețui din nou pe Dumnezeu și Cuvântul Său în mijlocul nostru? Dacă noi, ca tați, ne-am asuma responsabilitatea noastră preoțească și am fi o imagine a Tatălui ceresc? Cum ar fi dacă nu doar învățătura, ci și întrebările copilărești ne-ar impulsiona? Cum ar fi dacă am dezvolta o nouă conștiință cu privire la gândurile lui Dumnezeu despre familie ca locuință a Sa? Cum ar fi dacă prezența lui Dumnezeu ne-ar umple viața de zi cu zi, dacă ne-am ruga împinși de Duhul Său și nu din obișnuință, pentru a-i adormi pe copii? Cum ar fi dacă am deveni sensibili la luptele din lumea nevăzută, când copiii sunt chinuiți în somn, când dureri inexplicabile îi cuprind brusc și neliniștea ne copleșește? Cum ar fi dacă am acționa atunci în autoritatea lui Isus și nu ne-am descuraja prin îngrijorări sau chiar prin reproșuri reciproce?

Familia în Vechiul Testament: viața de zi cu zi și relația cu Dumnezeu – tot ceea ce făcea o familie – se baza pe Legea lui Dumnezeu. Copiii erau încurajați să pună întrebări. Se ridicau pietre comemorative. Părinții îi învățau pe copii și le aminteau de călăuzirea minunată a lui Dumnezeu. Sărbătorile erau în cinstea Domnului. Ele transmiteau bucurie și speranță. Și astăzi?

Înainte de a ne gândi la activitatea tineretului orientată spre familie (sau la activitatea bisericii), trebuie să căutăm o nouă înțelegere a ordinii creației lui Dumnezeu numită „familie”. Trebuie să reflectăm intens împreună asupra modului, motivului și scopului pentru care Dumnezeu a creat familia. Apoi, trebuie să-L redescoperim pe Dumnezeu ca Tată (Mamă), să trăim în siguranța Lui și să transmitem cu fidelitate această imagine a Tatălui copiilor noștri – nu atât prin cuvinte, cât printr-o viață reînnoită. Trebuie să-L întrebăm din nou pe Dumnezeu cum Își imaginează El biserica și familia. 

4. Familia ca refugiu

Pasărea își construiește cuibul, vulpea își face vizuina, iar omul își creează propriul iad! Sau cum altfel s-ar putea explica crimele de război abominabile, nenumăratele accidente rutiere, abuzurile din cadrul propriei familii, ...; nu doresc să continui. Familia poate fi un refugiu doar acolo unde intervenția supranaturală a lui Dumnezeu schimbă inima fiecărui membru al familiei și, mai ales, a părinților. Astfel, atât copilul, cât și bărbatul sau femeia pot găsi adăpost împotriva răcelii din lume. O familie în prezența lui Dumnezeu rezistă spiritului vremii. Ea nu este condusă de ispite. Are un sens al orientării, cunoaște iertarea și acceptarea necondiționată. Ea trăiește în spiritul aprecierii, oferă mângâiere, încurajează, se îndreaptă spre un țel înalt și se leagă de Cel care a biruit lumea. Ea seamănă cu o benzinărie, o baie răcoritoare, un far, o fortăreață și poate chiar cu un circ!

5. Familiile ajută familiile – rețelele sociale

Mi se poate reproșa, pe bună dreptate, că afirmațiile de mai sus sunt doar simple iluzii și nu fac decât să provoace și mai multă frustrare. Aș dori să răspund la acest reproș

• Cine nu-și stabilește obiective, se lasă purtat de val și oricum nu schimbă nimic – dar astfel acceptăm cu toții consecințele. Astfel, continuăm să lucrăm mai ales cu „metoda de intervenție de urgență”, adică investim mult mai mult în combaterea simptomelor. Ar fi mai înțelept să eliminăm cauzele.
• Singuri putem face foarte puțin, deoarece influențele mediului sunt puternice. Este necesară o schimbare comună de mentalitate și, mai ales, un ajutor reciproc și activ (a se vedea explicațiile practice). S-a dovedit că oamenii care dispun de o rețea socială solidă trăiesc mai fericiți și mai sănătoși și fac față mult mai bine situațiilor dificile.
• Aici și acolo trebuie să fim dispuși să facem sacrificii și să renunțăm la unele lucruri care ne-au devenit dragi. Trebuie să ne regândim valorile; în special relația noastră cu materialismul, cu perfecționismul, cu realizarea de sine, cu mass-media și cu mobilitatea. Cartea lui Edith Schaeffer, „Familia – spațiul vieții”, este pentru mine una dintre cele mai încurajatoare cărți pe care le-am citit despre familie. Mult mai mult decât o simplă instruire, ea oferă o perspectivă asupra diversității și frumuseții vieții, pe care trebuie să o prețuim cu toate suișurile și coborâșurile ei. Ea ne încurajează enorm să perseverăm, pentru că suferința aduce răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența dă speranță. Ea ne îndeamnă să ne schimbăm modul de gândire și să descoperim cât de minunată poate fi familia. Ne stimulează să devenim creativi. Ne povestește despre momentele fericite care apar atunci când ne delectăm cu amintiri frumoase.  

6. Atragerea întregii familii către Împărăția lui Dumnezeu

Este interesant faptul că, în ultimii ani, în țările occidentale a crescut din nou dorința de a avea o familie unită. Ofertele destinate familiilor sunt din ce în ce mai populare. Biserica lui Isus trebuie să răspundă din nou acestei cerințe. Prea mult timp a lăsat loc spiritului epocii, caracterizat de individualism. Prea mult timp a promovat în mod unilateral grupurile de vârstă și, ici și colo, a slăbit involuntar familia. Responsabilitățile părintești au fost delegate prea mult bisericii.

Așa cum am menționat la punctul 3, cred că Dumnezeu dorește să Se slăvească în mod special în familie. Mă bazez cu tărie pe binecuvântarea Sa atunci când vom începe să lucrăm într-un mod mai orientat spre familie. Chiar dacă doar un membru al familiei (copil, soție, soț) se hotărăște să-L urmeze pe Isus, biserica noastră sau comunitatea noastră ar trebui să fie atât de atrăgătoare încât aceștia să se simtă bine alături de noi. Cum ar putea arăta acest lucru în detaliu, trebuie să ni-l reveleze din nou Duhul Sfânt. Ne lipsesc înțelepciunea și modelele de urmat. În partea practică, prezint câteva idei aparent absurde, cu provocarea de a nu le critica, ci de a le semăna.

Un grup de tineret orientat spre familie mi se pare că joacă aici un rol decisiv – el constituie puntea naturală dintre familie și biserică. Sunt ferm convins că o biserică ar avea enorm de câștigat dacă ar trăi mai mult ca o „familie extinsă”. Prin aceasta doresc să sugerez că nu îmi pasă doar de bunăstarea familiilor individuale – sunt conștient că familiile reprezintă doar o parte. Esențială este „mentalitatea de familie” din biserică. Toți membrii fac parte din această familie!

• Unde sunt valorificate oportunitățile oferite de familie?
• În ce măsură programul parohiei ține seama de familie?
• Unde sprijină biserica familia în mod concret?
• Unde slăbește sau chiar împovărează parohia viața de familie? Unde separă membrii familiei?
• Ce importanță are rugăciunea pentru familiile sfinte?
• Cum facem față consecințelor unui mediu ostil familiei (familii monoparentale, divorțuri, ...)?
• Unde și cum există tensiuni între familii sau între familii și persoane individuale?
• De ce botezăm copiii abia când ajung la adolescență sau îi invităm la Cina Domnului abia după așa-numitele „lecții”?
• Unde sunt abordate temele familiale în cadrul întâlnirilor de familie?

7. Familiile trăiesc bucurie – imaginație – pace

În această secțiune încerc să ofer o multitudine de idei pentru familii, respectiv pentru o activitate orientată spre familie în cadrul grupurilor de tineret și al comunității. Unele dintre acestea necesită chiar o colaborare care depășește granițele comunității locale.

7.1 A învăța să-și schimbe modul de gândire – Abordarea temei familiei

• Studiu biblic pe tema familiei și a comunității ca familie
• Schimbul și analizarea de videoclipuri și cărți sub formă de seminarii, panouri de afișaj, coș de idei, concursuri, galerii de imagini, expoziții foto, însemnări în jurnal, colecție ABC, ...
• Rugăciuni concrete de mijlocire
• Invitarea unor vorbitori externi
• Formularea obiectivelor și elaborarea unui plan de punere în aplicare 

7.2 Comunitatea ca rețea familială

Acțiunile care implică toate categoriile de vârstă și deschiderea față de cel de lângă noi (vezi Samariteanul milostiv) sunt esențiale:

• Tinerii se oferă să aibă grijă de copii
• Persoanele în vârstă, cu experiență, povestesc din bogata lor experiență de viață și transmit înțelepciune practică sau dau o mână de ajutor în gospodărie, la creșterea copiilor etc.
• Ajutor reciproc la curățenie (petreceri de curățenie), îngrijirea copiilor, pentru ca un cuplu să poată petrece un weekend în doi sau un voucher pentru un seminar matrimonial
• Ajutor material, fonduri sociale, cumpărături comune (de exemplu, direct de la fermier), împrumutarea mașinii sau a altor obiecte, transporturi...
• Organizarea în comun a timpului liber, a vacanțelor, a sărbătorilor de familie...
• Grupuri familiale, familiile ajută la organizarea slujbelor, pun în scenă piese scurte, cântă, dau mărturie, organizează împreună programe pentru copii, ...
• Familiile își deschid ușile pentru persoanele singure, pentru părinții singuri și, prin ospitalitatea lor, îi invită să participe la viața lor de familie
• Spațiile parohiale amenajate ca spații de locuit, de exemplu: colț de relaxare, masă pentru schimbat scutece, oliță, scaune pentru copii, tablouri înrămate, echipamente de joacă care încurajează mișcarea, cutie cu haine... – tocmai în reamenajarea spațiilor parohiale văd oportunități enorme. Ar trebui să ne gândim dacă înțelegerea noastră despre parohie (și spațiile parohiale) nu este, în anumite privințe, de inspirație vechi-testamentară sau chiar tradițional-eclesiastică, transformând astfel spațiile de cult în săli sacre. Noul Testament nu mai vorbește despre asta – el vorbește despre templu și se referă la noi, cei care suntem copiii lui Dumnezeu. Tocmai copiii noștri resimt acest lucru, în mod inconștient, ca fiind restrictiv, respingător. Copiii noștri trebuie să fie „cuminciori” încă de la școală, în majoritatea locuințelor ostile familiei... – și, desigur, cu atât mai mult în parohie, altfel deranjează și îi fac de rușine pe părinții lor credincioși.
• Ziua postului, ziua supei, ateliere de învățare, acțiuni evanghelistice comune, mai mult schimb de idei (jocuri de tip întrebare-răspuns)
• Citirea Bibliei în familie
• După-amiaza pentru cupluri, în paralel cu grupul de tineri
• Concediu de maternitate

7.3 Activități misionare orientate spre familie, în cadrul grupurilor de tineret și al comunității

• Organizarea de petreceri pentru copii (petreceri de ziua de naștere), punerea la dispoziție a spațiilor parohiale pentru evenimente familiale, ...
• Teren de joacă de iarnă pentru copii în spațiile parohiale, servicii de îngrijire a copiilor în marile centre comerciale sau în parohie în timpul orelor speciale de cumpărături,
• organizarea de seminarii (educație, căsătorie, relații de cuplu)
• Excursii în familie, vacanțe de familie la prețuri accesibile, pline de aventură și experiențe, în care familia trăiește „totul” împreună și nu este din nou împărțită pe grupe de vârstă!
• Experiențe tată-copil sau mamă-copil
• Săptămâna creativă, cursuri de artizanat, săptămâna hobby-urilor, cursuri de gătit... și ateliere, circ interactiv pentru copii, destinat întregii familii
• Teatru de păpuși și alte forme de teatru
• „Serialul TV «family live!»”
• Săptămâna sportului, gimnastică în familie, jocuri noi...
• Ludotecă, eventual videotecă, casetotecă, bibliotecă...
• Experiențe în natură, drumeții, plimbări și descoperiri...
• Tabere pentru mame
• Grupul de tineret pentru familii – pentru mai multe informații, consultați exemplele de programe din Uznach

8. ... înainte să fie prea târziu!

Nu avem nevoie de noi programe orientate spre consum, ci de o schimbare de mentalitate. O viziune pentru o nouă familie: misionară, care unește generațiile, orientată spre promisiuni, relații, experiențe, victorie, daruri și persoane, încurajatoare, practică, vie, captivantă! Just do it!