Să cunoaștem animalele din pădure

Câteva observații despre animalele pădurii

Animalele reprezintă o componentă importantă a habitatului pădurii. Ne vom îndrepta atenția asupra lor în continuare.  

Când auzim „animal de pădure”, probabil ne gândim mai întâi la exemplarele mai mari ale faunei pădurii, precum căprioara, cerbul, vulpea, bursucul sau poate chiar jderul sau veverița.  

Observarea acestor animale necesită multă răbdare și mult timp. A sta nemișcat necesită o mare disciplină și, prin urmare, nu este neapărat potrivit pentru copii. Iar dacă așteptarea îndelungată nu este răsplătită prin apariția unui animal, dezamăgirea ar putea fi mare.  

La aceasta se adaugă faptul că, din cauza prezenței noastre în pădure, animalele s-au îndepărtat de mult și probabil nu se vor îndrăzni să se apropie din nou decât între amurg și zori.  

Cu toate acestea, grupul se poate așeza, desigur, undeva în liniște și poate aștepta o vreme până când apare un animal.  

Cine dorește să observe animale sălbatice împreună cu grupul său ar trebui să se informeze la pădurar sau la paznicul de vânătoare din locul de campare cu privire la locurile propice și la momentul cel mai potrivit pentru observarea animalelor sălbatice.  

Putem constata prezența animalelor și după urmele lăsate de acestea. Urmele de hrănire, excremente și urme de pași ne dezvăluie ce animal a fost aici și cum trăiește.

Căutarea urmelor animalelor
Urmelede hrănire, excremente și urme de pași ne oferă informații despre ce animal a fost aici și cum s-a comportat. Chiar și adăposturile animalelor reprezintă un tip de urme care ne pot dezvălui multe despre viața diferitelor specii de animale.  

În împrejurimi se caută astfel de urme, fiind de interes și urmele lăsate de animale mici (de exemplu, de animale care trăiesc în sol).  

Urmele care pot fi luate cu noi le ducem înapoi la punctul de plecare.  

De asemenea, obiectele care pot fi asociate cu animalele, de exemplu frunze sau crengi cu urme de mușcături, sunt aduse și așezate pe o pânză albă de in.  

Interpretăm împreună diversele urme și încercăm să aflăm de la ce animal provin și ce a făcut probabil animalul respectiv pentru ca această urmă sau alta să apară.  

Dacă coordonatorul dorește să se pregătească în legătură cu urmele animalelor, este recomandată cartea „Urme de animale. Recunoașterea animalelor după urme, semne de mușcături, vizuini și cuiburi”, P. Bang, P. Dahlström, BLV Verlagsgesellschaft.

Observarea animalelor

Animalele mari din pădure, precum căprioara, vulpea, bursucul, jderul etc., sunt greu de observat.

Există însă animale de pădure care, deși nu ating dimensiunile speciilor menționate mai sus, sunt mult mai ușor de descoperit. Și au o importanță enormă pentru pădure. Fără ele, ciclul naturii ar fi dat naștere la haos în cel mai scurt timp. Ne referim aici la animalele de sol.  

Pentru a le descoperi, este nevoie de puțină practică. Ne ajutăm în acest sens cu „camera de mediu”.  

Pentru a confecționa o „cameră de mediu”, se rulează o foaie de format A5 și se ține în fața unui ochi. Celălalt ochi se închide. Cu această „cameră” se poate căuta acum în mod țintit pe solul pădurii după animale și se pot observa mișcările și comportamentul micilor locuitori ai pădurii. Va fi nevoie de o anumită „perioadă de acomodare” pentru a putea observa animalele de la sol. După un timp, însă, veți remarca repede cât de diversă este viața de pe solul pădurii.  

Ne împărțim în grupuri de câte doi. Fiecare grup adună cinci animale și le așează pe rând, câte unul, într-un borcan mic (cel mai bine este ca animalele să fie introduse în borcane cu ajutorul unei frunze). Pentru fiecare animal se inventează un nume de imaginație, care are legătură cu particularitatea, aspectul sau modul de deplasare al animalului. Într-o mică expoziție, perechile își prezintă animalele, împreună cu numele lor, întregului grup.  

Animalele de sol joacă un rol esențial în descompunerea materiei organice din pădure. Pentru a ne conștientiza activitatea de descompunere a acestor organisme, colectăm, în grupuri de câte doi, material forestier care se află în diferite stadii de descompunere.  

Materialele colectate sunt așezate într-un șir, de la „încă proaspăt” până la „aproape complet descompus”. Grupurile de câte doi își prezintă reciproc șirurile de descompunere și le explică.  

Atenție

Nu expuneți borcanele cu animalele capturate temporar la lumina directă a soarelui. Dacă este posibil, puneți o frunză umedă în fiecare borcan. După ce am observat suficient animalele, le eliberăm înapoi în locul în care au fost găsite.

Pantomima animalelor

(detalii în fișierul PDF)

Bibliografie:

Conținut: KlemensNiederberger, în colaborare cu CH WALDWOCHEN, în cadrul Asociațiilor elvețiene pentru copii și tineret, 1990?

Patronaj:
• Consilierul federal Flavio Cotti, EDI
• Conferința directorilor forestieri (FDK)
• Conferința directorilor de învățământ (EDK)

Organizații responsabile:
• Centrul Elvețian pentru Educație Ecologică (SZU)
• World Wildlife Fund (WWF)
• Uniunea Elvețiană pentru Protecția Naturii (SBN)
• Oficiul Federal pentru Mediu, Păduri și Peisaj (BUWAL)
• Institutul Federal de Cercetare pentru Păduri, Zăpadă și Peisaj (WSL)
• Oficiul Central pentru Silvicultură (FZ)
• Asociația Pădurarilor Elvețieni (VSF/ASF)
• Grupul de lucru al asociațiilor de tineret din Elveția (SAJV)
• Federația Elvețiană a Profesorilor (LCH)
• Forumul Organizațiilor Părinților din Elveția (FSEO)

drepturi de autor: CHWaldwochen, Zofingen

Fotografii: KlemensNiederberger, Peter Frey, Philippe Pomont și alții