Am meisten angesehene Artikel

Ideea acestei după-amieze EPA este de a continua povestea Secretul pădurii sălbatice, având aventuri cu Ruth și Filip și făcând legătura cu faptul că Isus vrea să găsească fiecare oaie pierdută.

Materiale: teren delimitat cu bandă

Participanţii se împart în două echipe care fac o ştafetă. Toţi trebuie să treacă pe dedesubt şi să execute o genoflexiune (fetele) sau o flotare (băieţii). După ce termină proba, se înapoiază la echipă şi predă ştafeta.

Pentru mai multe detalii, vezi imaginea şi filmuleţul.

În acest sezon, ne vom uita la povestea lui William Tyndale, care a tradus Biblia din ebraică în engleză. Prin intermediul acestei povești, vom putea să le arătăm copiilor importanța Cuvântului și faptul că trebuie să fim recunoscători că îl avem într-o limbă care ne este accesibilă. Vom experimenta diferite lucruri care fac parte din poveste.

Materiale necesare: o găină din cauciuc/material plastic sau orice alt animal (de preferat să nu fie din pluş, pentru că se poate murdări)

Participanţii se impart în două echipe; se delimitează un teren de joc – care se împarte în jumătate - , ţinând cont de nr. participanţilor, lipsit de obstacole.

Găina sau altă mascotă se aruncă în teren de către lider, după ce dă startul la joc. Persoanele în terenul cărora cade găina, formează repede un şir în spatele mascotei. După ce toată lumea este aranjată, persoana din faţă dă găina printre picioarele lui, în spate. Mascota trebuie sa traverseze cât se poate de repede spaţiul dintre picioarele participanţilor, până când ajunge la ultimul. Fiecare din şir, în timp ce ajută la avansarea găinii, îşi spune şi numele. Ultimul din rând aleargă cu găina în faţa şirului, strigă STOI şi aruncă găina în terenul echipei adverse.

În această faza, participanţii echipei adverse sunt cei care fac un şir în spatele găinii, în timp ce jucătorul care a aruncat-o, trebuie să alerge în jurul echipei sale, care formează un cerc compact (asemănător cu fotbalul american), până când aude comanda “STOI” de la echipa cealaltă. Turele făcute în jurul propriei echipe reprezintă puncte.

Jocul se reia, până la întrunirea unui punctaj stabilit anterior.

Jocul este extreme de dinamic şi amuzant; este de preferat sa fie jucat afară.

Ideea acestei după-amiezi EPA este de a continua povestea din Secretul pădurii sălbatice, având aventuri cu Ruth și Philip și făcând legătura cu faptul că,așa cum oile ascultă vocea păstorului lor, eu ascult vocea lui Dumnezeu.

Aceasta este ultima după-amiază EPA din această poveste despre Secretul pădurii sălbatice. A fost locul în care am retrăit ultimele aventuri cu Ruth și Philip și am făcut legătura cu faptul că vom avea un nou trup în cer.

În noul trimestru al sezonului nostru EPA, începem o nouă temă care se referă la diferite povestiri scurte. Acestea sunt legate de copii sau animale pe care Dumnezeu le folosește în moduri uimitoare. Următoarea povestire pe care o vom analiza este despre o fetiță de cinci ani, pe nume Mariana, care a devenit misionară la o vârstă fragedă.

Ideea acestei după-amiezi EPA este de a continua povestea Secretul pădurii sălbatice, trăind aventuri cu Ruth și Philip și făcând legătura cu faptul că în ceruri ne așteaptă o viață fără boală și suferință.

În acest sezon, ne vom uita la povestea lui William Tyndale, care a tradus Biblia din ebraică în engleză. Prin intermediul acestei povești, vom putea să le arătăm copiilor importanța Cuvântului și că trebuie să fim recunoscători că îl avem într-o limbă accesibilă pentru noi. Vom experimenta diferite lucruri care fac parte din poveste.

Vârstă participanți: minim 7

Număr jucători: 2

Descriere:

Fiecare echipă are 5 minute, în acest timp fiecare jucător din echipă trebuie să coase cât de mulţi nasturi poate. Nasturele trebuie să ţină, dacă arbitrul încearcă să rupă nasturele. Pentru fiecare nasture se primeşte un punct.

Materiale: ace, nasturi, ata

Sursă imagine: http://3.bp.blogspot.com/-BNfnYuPiQd8/T2SbFh92ucI/AAAAAAAAEoM/DVpYI6qaJ…

Ideea acestei după-amieze EPA este de a continua povestea din Secretul pădurii sălbatice, trăind aventuri cu Ruth și Philip și făcând legătura cu faptul că toată lumea are nevoie de pocăință.

Participantii se impart in 2 echipe.

Se delimiteaza un teren (in padure, parc sau orice alt spatiu exterior cu copaci); se formeaza 2 baze, pentru fiecare echipa (acestea sunt punctele de plecare: A1, B1).

Fiecare jucator primeste la inceputul jocului o piatra si bete (5 pers - 15 bete); betele si le impart intre ei, dupa strategia pe care o fac. Fiecare echipa are jucatori si un rob netrebnic, care va arunca piatra primita pe drum sau o va duce la baza finala. Acolo, la 3 pietre duse, va fi recompensat cu ceva dulce. Pietrele lui sunt puse separat in baza finala si nu sunt luate in considerare la stabilirea punctajului.

Sarcina fiecarei echipe este sa ia din baza o piatra (talantul) si s-o transporte in diagonala terenului, la a 2-a baza (A2, B2).

Pe terenul comun dintre cele 4 baze au loc dueluri, cand 2 coechipieri din echipe adverse se intalnesc. Daca nu au pietre, nu se dueleaza.

Daca a castigat, merge mai departe, dc a pierdut, revine la baza sa ia piatra. Jucatorii trebuie sa ajunga la pct A2,B2 cu maxim 5 pietre, o data.

Duelul: are loc cu betele; in functie de cate bete are, castiga sau nu.

Pentru un grup de adolescenţi – nu contează mărimea, ci să fie număr par, comenzile pot fi de genul: cap la nas, genunchi la stomac, pumn sub bărbie, cap la cap, şut la fund, cot la plex, picior la tibie, talpă la abdomen, deget la/în nas, cap în abdomen, mână în gât, genunchi la frunte, cap la spate, talpă la umăr etc.

Materialele nu sunt necesare.

Pentru un grup de copii, comenzile pot să difere, pentru a evita riscul accidentărilor: pumn la pumn, palmă la gleznă, deget mic la deget mic, ceafa la ceafă, tibie la abdomen, tibie la ceafă, glezna la ceafă, palmă la gură etc.

După ce participanţii prind ideea, se poate mări ritmul şi ultima pereche se poate elimina, până când va rămâne un singur câştigător.

În noul trimestru al sezonului nostru EPA, începem o nouă temă care se referă la diferite povestiri scurte. Acestea sunt legate de copii sau animale pe care Dumnezeu le folosește în moduri uimitoare. Cea de-a treia povestire pe care o vom analiza este despre papagalul George și misionarul Winnie Davis. Ne vom concentra pe faptul că, chiar și cu slăbiciunile noastre, Îl putem sluji pe Dumnezeu.

Varstă participanți: minim 7

Număr jucători: 5

Descriere:

O echipă are câteva minute, în care fiecare membru al echipei trebuie să alerge din cursa cu obstacole cât de mult poate. Pentru fiecare rundă se primeşte un punct.

Materiale: obstacole

Sursă imagine: 

http://www.businessfitness.ro/resources/images/pagini/cursao/cursa_sus_…  

Materiale necesare: 1 ham, carabină, coardă, prelată/pătură – dacă sunt mulţi participanţi, materialele se pot dubla, pentru a scurta timpul

În funcţie de nr. participanţilor, se fac două echipe.

Pe rând, fiecare dintre cei prezenţi vor fi echipaţi cu hamul; sarcina echipei este să susţină prin forţă fizică voluntarul, pentru a-l lăsa în jos treptat, fără a-l smuci, până când nasul lui va atinge pătura, după care îl ridică.

Voluntarul are voie să dea comenzi: “stop”, “mai uşor”, “mai repede” etc. Cei din echipă formează un şir în spatele lui şi lucrează în echipă.

Pentru mai multe informaţii, vezi imaginile alăturate.

Materiale necesare: atâtea scaune câţi participanţi sunt, cu unul în minus

Participanţii se aşează pe scaune. Un voluntar stă în centru şi spune o idee: “eu niciodată nu am avut piciorul rupt”. Toţi cei care au avut piciorul rupt, se ridică şi îşi schimbă locurile. Cel din mijloc încearcă să îşi ocupe un loc. Cei care se ridică de pe scaune, nu au voie să ocupe locul de lângă ei.

PONT: propoziţiile trebuie să fie adevărate pentru cel care le spune. Ideile trebuie să fie creative şi să vizeze cât mai multe persoane (ex.: eu niciodată nu am chiulit de la şcoală, niciodată nu am avut 4 la română etc.

Ideea acestei după-amiezi EPA este de a continua povestea din Secretul pădurii sălbatice, trăind aventuri cu Ruth și Philip și creând o legătură, astfel încât să fim pregătiți să dăm totul, oricât de puțin.

Participanţii se împart în echipe, în funcţie de nr. acestora. De preferat este ca o echipă să aibă între 4-7 participanţi.

Echipele concurează între ele, contra timp şi pe baza unei sarcini date, prin implicarea tuturor membrilor.

Echipa care realizează prima sarcină, acumulează puncte. Cine are la final cele mai multe puncte, câştigă.

Jocul se pretează atât în interior, cât şi în exterior.

Idei de sarcini ar fi: moară de vânt funcţională (exemplificată în poză: avem structura în mijloc şi elicea este formată din participanţi care se mişcă în jurul structurii), rachetă, peşte abia prins, roabă plină, maşină de formula 1, etc.

 Pregătirea jocului nu necesită material.

Participanţii se aliniază, la o distanţă de aprox. 3-6 m de lider.

Liderul va sta cu spatele la participanţi.

La start, participanţii se încerca să se deplaseze cât mai uşor şi în linişte, pentru ca liderul să nu-i audă. Scopul este să ajungă la el, să-i ia locul. Din când în când, pe neaşteptate, liderul va da comanda “statuie, stai” şi se va întoarce. Acesta este momentul în care participanţii trebuie să încremenească. Dacă liderul va zări pe cineva care s-a mişcat, persoana va fi invitată să-şi se întoarcă de unde a plecat.

Persoana care va ajunge prima în faţă, va lua locul liderului şi jocul se va relua.

Nu sunt necesare materiale.

Material necesar: o masă (de cafea; standard), caserole (cel puţin una sau mai multe identice) sau cercuri.

Se răstoarnă o masă; participanţii se împart în două echipe, care se aliniază una lângă alta.

Se delimitează o distanţă de aruncare; fiecare participant are voie să arunce pe rând, o singură data caserola/cercul, pentru a nimeri unul dintre cele două prime picioare ale mesei. Dacă aruncarea este reuşită, se poate permite încă o aruncare suplimentară. Daca caserola/cercul nimereşte într-unul din ultimele două picioare ale mesei, punctul se adaugă echipei adverse. La 10 sau mai multe aruncări, jocul se opreşte şi se desemnează câştigătorul.

Sursa foto: http://bestclipartblog.com/28-table-clip-art.html/table-clip-art-2

Materiale: scânduri, sârma, carabine, minge, sticlă de plastic, ciocan şi orice alt element care ar putea constitui un accesoriu.

Participanţii se impart în echipe, cu un nr. de aprox. 4-10 membri.

Participanţii sunt invitaţi să se plimbe, într-un spaţiu delimitat. La auzirea comenzii, toţi trebuie să se grupeze în echipe de câte 3/5/2/6/1 etc. Între comenzi, se reia plimbarea. Ideal este ca mereu gruparea să se facă cu alte persoane decât data anterioară.

Scopul jocului poate fi împărţirea ad-hoc a participanţilor pe grupe sau eliminarea celor care rămân fără grupă. Ultimele două persoane rămase sunt câştigătoare.

Joc vioi, de interior sau exterior.

Nu necesită materiale.

Participantii formeaza un cerc.

Mana dreapta se ridica la nivelul pieptului, cu palma orientata in sus. Degetul aratator stang, se ridica la nivelul pieptului si se indreapta in jos, pana atinge palma dreapta a vecinului.

Dupa ce fiecare si-a luat pozitia, liderul va da comanda “hop”. Aici, miscarile trebuie coordonate, astfel incat degetul stang sa fie ridicat (inainte ca palma vecinului sa-l prinda) si mana dreapta proprie sa inchida degetul aratator stang al vecinului.

Vârstă participanți: minim 6

Număr jucători: 1

Descriere:

O echipă are 3 minute. În acest timp jucătorii trebuie să umfle baloanele până baloanele plesnesc, câte pot ei. Pentru fiecare balon se primeşte un punct.

Materiale: baloane

Sursă imagine: http://www.hdwallpaper.ro/wallpapers/baloane_colorate_sparte-1280x800.j…

Materiale: o pătură/prelată/bucată de material

Participanţii se împart în 2 echipe (5-20 copii). Înainte de asta, se face un tur al numelor, o dată sau de două ori.

Între cele două echipe, se poziţionează 2 lideri, care ţin pătura ridicată, pentru ca cele 2 echipe să nu se poată vedea. Regula este ca pe rând, echipele să desemneze câte un reprezentant, care să se aşeze în faţa/spatele păturii. Numărând până la 3, liderii lasă pătura jos, ca cei doi să se poată vedea. Primul care spune numele celuilalt, câştigă, iar cel care a pierdut, trece în echipa adversă. După câteva probe, pătura se lasă jos, fără o avertizare prealabilă. Echipa cu cei mai mulţi copii la final, câştigă.

Find a list with everything you need for a YoungstarsWiki-article!

Materiale necesare: [o lingură îngheţată (pusă în congelator de cu seara), legată de o bandă / sfoară lungă, în funcţie de nr. de participanţi (se socoteşte 1 m de pers.)] x nr. de echipe

Participanţii se impart în 2 echipe (între 4-12 mb.). Membrii se aliniază umăr la umăr, în 2 linii paralele. Lingurile cu banda sau sfoara înfăşurată se dau echipelor. La start, sarcina este să treacă lingura îngheţată pe sub haine (bluză şi pantalon), la toţi participanţii şi înapoi, să predea lingura cu banda/sfoara înfăşurată, aşa cum au primit-o. Totul în timp record. Echipa care termină prima, câştigă.

Excelent joc de înviorare.