Jocuri de buzunar

Scopul Technik-Sternli este de a preda copiilor tehnici Jungschart adecvate vârstei. Releele sunt ideale pentru reîmprospătarea regulată a tuturor domeniilor tehnice.

Participantii formeaza un cerc.

Mana dreapta se ridica la nivelul pieptului, cu palma orientata in sus. Degetul aratator stang, se ridica la nivelul pieptului si se indreapta in jos, pana atinge palma dreapta a vecinului.

Dupa ce fiecare si-a luat pozitia, liderul va da comanda “hop”. Aici, miscarile trebuie coordonate, astfel incat degetul stang sa fie ridicat (inainte ca palma vecinului sa-l prinda) si mana dreapta proprie sa inchida degetul aratator stang al vecinului.

 

Participanţii formează un cerc mai strâns; se aleg doi voluntari: unul este oaia şi celălalt lupul. Participanţii aflaţi în cerc sunt oi. Regula este simplă: oaia nu trebuie să fie prinsă de lup; în acest sens, ea poate intra/ieşi din cerc când vrea; în schimb, accesul lupului în cerc trebuie barat de către participanţi.

Pentru ca toţi copiii să primească un rol activ, pot fi invitaţi în perechi să-si ia câte un rol. Jocul se termină când toţi participanţii au fost fie lup, fie oaie, sau poate continua, la alegerea jucătorilor.

 

Jocul este unul vioi, ideal pentru interior sau exterior, indiferent de categoria de vârstă.

Nu necesită materiale.

Materiale necesare: o găină din cauciuc/material plastic sau orice alt animal (de preferat să nu fie din pluş, pentru că se poate murdări)

 

Participanţii se impart în două echipe; se delimitează un teren de joc – care se împarte în jumătate - , ţinând cont de nr. participanţilor, lipsit de obstacole.

Găina sau altă mascotă se aruncă în teren de către lider, după ce dă startul la joc. Persoanele în terenul cărora cade găina, formează repede un şir în spatele mascotei. După ce toată lumea este aranjată, persoana din faţă dă găina printre picioarele lui, în spate. Mascota trebuie sa traverseze cât se poate de repede spaţiul dintre picioarele participanţilor, până când ajunge la ultimul. Fiecare din şir, în timp ce ajută la avansarea găinii, îşi spune şi numele. Ultimul din rând aleargă cu găina în faţa şirului, strigă STOI şi aruncă găina în terenul echipei adverse.

În această faza, participanţii echipei adverse sunt cei care fac un şir în spatele găinii, în timp ce jucătorul care a aruncat-o, trebuie să alerge în jurul echipei sale, care formează un cerc compact (asemănător cu fotbalul american), până când aude comanda “STOI” de la echipa cealaltă. Turele făcute în jurul propriei echipe reprezintă puncte.

Jocul se reia, până la întrunirea unui punctaj stabilit anterior.

Jocul este extreme de dinamic şi amuzant; este de preferat sa fie jucat afară.

Participanţii se aliniază, la o distanţă de aprox. 3-6 m de lider.

Liderul va sta cu spatele la participanţi.

La start, participanţii se încerca să se deplaseze cât mai uşor şi în linişte, pentru ca liderul să nu-i audă. Scopul este să ajungă la el, să-i ia locul. Din când în când, pe neaşteptate, liderul va da comanda “statuie, stai” şi se va întoarce. Acesta este momentul în care participanţii trebuie să încremenească. Dacă liderul va zări pe cineva care s-a mişcat, persoana va fi invitată să-şi se întoarcă de unde a plecat.

Persoana care va ajunge prima în faţă, va lua locul liderului şi jocul se va relua.

 

Nu sunt necesare materiale.

Pentru un grup de adolescenţi – nu contează mărimea, ci să fie număr par, comenzile pot fi de genul: cap la nas, genunchi la stomac, pumn sub bărbie, cap la cap, şut la fund, cot la plex, picior la tibie, talpă la abdomen, deget la/în nas, cap în abdomen, mână în gât, genunchi la frunte, cap la spate, talpă la umăr etc.

Materialele nu sunt necesare.

 

Pentru un grup de copii, comenzile pot să difere, pentru a evita riscul accidentărilor: pumn la pumn, palmă la gleznă, deget mic la deget mic, ceafa la ceafă, tibie la abdomen, tibie la ceafă, glezna la ceafă, palmă la gură etc.

 

După ce participanţii prind ideea, se poate mări ritmul şi ultima pereche se poate elimina, până când va rămâne un singur câştigător.

Participanţii se impart în 2 sau mai multe echipe mixte din punct de vedere al genului/vârstei/greutăţii etc.

Se delimitează un teren de “luptă”, o suprafaţă netedă şi plană, unde obstacolele cu potenţial periculos să fie înlăturate şi pe rând, câte două persoane (din echipe adverse) se duelează.

Poziţia de bătălie este pe spate, cu tălpile şi palmele bine fixate pe pâmânt, fără ca bazinul să atingă solul. Scopul celor doi parteneri este să-l destabilizeze pe celălalt, prin împins, tras sau alte strategii, fără să-l lovească. Când unul dintre ei atinge cu bazinul solul, a pierdut şi iese din joc. Câştigă echipa care rezistă cel mai mult în ring.

 

Nu sunt necesare materiale.

Participanţii formează un cerc; fiecare îşi spune numele pe rând. O persoană stă în mijloc şi îşi îndreaptă mâinile întinse şi împreunate, care formează un pistol, spre unul dintre jucători, spunând „pac” şi numele acestuia: „pac, Andrei!”. Andrei se lasă în jos, iar cei aflaţi în dreapta şi în stânga lui, se duelează întinzându-şi mâinile în stil asemănător, unul către altul, spunând în acelaşi timp: „pac, X (numele)”. Cel care spune ultimul, trece în mijlocul cercului.

Pe măsură ce participanţii au prins ideea, se măreşte ritmul.

Nu sunt necesare materiale; jocul se poate face atât în interior, cât şi în exterior.

Participanţii se împart în echipe, în funcţie de nr. acestora. De preferat este ca o echipă să aibă între 4-7 participanţi.

Echipele concurează între ele, contra timp şi pe baza unei sarcini date, prin implicarea tuturor membrilor.

Echipa care realizează prima sarcină, acumulează puncte. Cine are la final cele mai multe puncte, câştigă.

Jocul se pretează atât în interior, cât şi în exterior.

Idei de sarcini ar fi: moară de vânt funcţională (exemplificată în poză: avem structura în mijloc şi elicea este formată din participanţi care se mişcă în jurul structurii), rachetă, peşte abia prins, roabă plină, maşină de formula 1, etc.

 Pregătirea jocului nu necesită material.