Angajamente – Cheile perfecțiunii

Echipa beneficiază de punctele forte ale fiecărui membru.

Cheile perfecțiunii

O echipă este de top atunci când profită de punctele forte ale fiecărui membru. Dar ce înseamnă asta în practică? Bertrand Théraulaz, antrenor de volei și coordonator al programului de formare a antrenorilor francofoni al Swiss Olympic, cunoaște calea. Aceasta trece prin angajament.

„Pentru a afla cine poate contribui la echipă, ce anume și cum, este nevoie de un proiect de echipă.” În calitate de fost antrenor de vârf în volei – alături de Georges-André Carrel – Bertrand Théraulaz știe despre ce vorbește. Nivelul echipei nu joacă niciun rol în acest sens: jucătorii, antrenorii, conducerea și celelalte persoane implicate trebuie să aibă o viziune comună. „Pentru ca o echipă să funcționeze cu succes, trebuie să-ți acorzi timp pentru a descoperi valorile comune. Prea des ne preocupăm mai întâi de context și de resursele disponibile. Când apare apoi o problemă, cum ar fi rezultatele insuficiente, motivele nu pot fi explicate și fiecare caută vina la celălalt.”

O busolă pentru echipă
Condițiile de antrenament – sesiunile de antrenament, antrenorii disponibili, echipamentul etc. – diferă de la o echipă la alta. Așadar, nu există o rețetă universală. Însă, dacă reușim să punem comportamentul jucătorilor și diversele lor personalități în slujba valorilor comune, am făcut deja pași importanți spre succes.

Potrivit lui Bertrand Théraulaz, căutarea și găsirea unor valori comune reprezintă prioritatea absolută. Valori pentru care jucătorii – și întregul lor anturaj – sunt dispuși să lupte. Oricât de abstract ar suna: „virtualul” trebuie mai întâi construit (vezi fig. 1). Se știe însă că termenii sunt interpretați în mod diferit. Prin urmare, aceștia trebuie colectați, discutați și sortați pentru a deveni o busolă internă pentru echipă sau club. Fiecare trebuie să se poată raporta la ele în orice moment, pentru a stabili dacă, prin atitudinea sau performanțele sale, susține sau nu valorile comune.

Fig. 1: Căutarea și identificarea valorilor comune

Sportul ca misiune
Odată ce echipa a identificat valori comune, trebuie să-și clarifice misiunea, rațiunea de a fi, rezultatele pe care dorește să le obțină și obiectivele sale. „Ca exemplu concret, menționez misiunea pe care și-a asumat-o echipa națională masculină de volei a Elveției – care, începând din acest an, revine activ în competiție. Pentru aceasta, pe de o parte, este important să arate publicului că este din nou prezentă la maxim, iar pe de altă parte, dorește mai ales să inspire tinerii talentați.”

Dar și antrenorul, profesorul sau coordonatorul trebuie să-și stabilească o misiune clară. În primul rând, jucătorii și resursele lor proprii trebuie să fie puși în centrul atenției, înainte de a se urmări obiectivele personale ale antrenorului.

Autonomie în locul ierarhiei
Un proiect de echipă – și, prin urmare, definirea unor valori comune – este unul dintre mijloacele prin care echipa poate fi entuziasmată pentru aceeași cauză. Atunci nu mai există nicio îndoială cu privire la modul în care trebuie abordată o problemă. Proiectul de echipă reprezintă cadrul și ghidul care ne îndrumă în acest sens. „Proiectul promovează libertatea fiecărui individ în limitele generale. Fiecare jucător trebuie să aibă posibilitatea de a-și dezvolta performanța la maxim.” Pentru Bertrand Théraulaz, este important ca fiecare jucător să-și asume responsabilitatea. Pentru el, aceasta este una dintre cele trei chei ale perfecțiunii. „Prima este transparența în cadrul echipei, a doua este dezvoltarea libertății și a responsabilității, iar a treia, în cele din urmă, este valorificarea optimă a contrastelor dintre jucători. Acest lucru este posibil doar dacă se înlocuiesc ierarhiile cu echipe autonome.” Acest lucru are un efect îmbucurător: eliberarea unor forțe neașteptate în fiecare jucător.

Să numim lucrurile pe nume
Un proiect de echipă se împarte în mai multe faze. În realitate, prima fază nu este adesea realizată în întregime. După prima euforie de la începutul sezonului, se presupune adesea că toți au aceeași motivație. În realitate, însă, nu este așa. Este suficient să se piardă două meciuri la rând pentru a constata că spiritul de echipă este pur superficial. Jucătorii nu își bazează deciziile pe aceleași principii și lipsește busola care îi ghidează și îi reunește. Modelul „condițiilor optime” al lui Alain Mounir (MCP©, utilizat în formarea antrenorilor din țările francofone) ilustrează diferitele faze, așa cum ar trebui să se desfășoare în mod ideal (Fig. 2).

Fig. 2: Prezentare detaliată a fazelor condițiilor optime (MCP©)

Dacă ne gândim la tot ce ar trebui să se întâmple în prima fază, devine clar că trebuie să se investească timp în această etapă. În acest context, este foarte important ca comunicarea să fie clară și fără echivoc. „Antrenorul trebuie să se asigure că lucrurile sunt numite pe nume, deoarece ceea ce rămâne nespus ascunde adesea cele mai mari pericole.”

Bertrand Théraulaz este formator, lector și profesor de educație fizică la BASPO. Responsabilul de specialitate J+S în volei s-a specializat în diferențele individuale în dezvoltarea motrică.

Alain Mounir este consultant, formator și antrenor. El lucrează atât ca antreprenor, cât și în cadrul programului de formare a antrenorilor al Swiss Olympic.

Spus – făcut!

Cum trebuie abordat un proiect de echipă? Alain Mounir practică o metodă simplă, testată de Bertrand Théraulaz, care îi implică pe toți participanții.

1. Jucătorii notează valorile pentru care doresc să lupte în timpul sezonului. O valoare pe fiecare foaie, cu majuscule.

2. Se adună foile și se împrăștie pe podea.

3. Echipa primește următoarele sarcini (durată: 20 de minute):

Să clasifice valorile în patru grupe
Așezați cea mai importantă valoare a grupului în partea de sus, apoi se discută, fiecare trebuie să participe

4. Se formulează în cuvinte comportamentele și atitudinile necesare pentru fiecare valoare. Cele mai importante trei sunt alese de către echipă. Exemple de atitudini-cheie:

Flow: concentrare, distracție, a-i inspira pe ceilalți
Schimb: a comunica, a asculta, a fi deschis
Munca în echipă: a-i respecta pe ceilalți, a-și asuma responsabilitatea, a-i sprijini
Urmărirea unui obiectiv: a avea încredere în sine, a se autocritica, a munci

Bibliografie Whitmore, J.: Coaching pentru practică, Frankfurt, Editura Campus, 1995 Blanchard, K.: Managementul prin împuternicire, Reinbek lângă Hamburg, Editura Rowohlt, 1999

Mounier, A.: 4 inteligențe ... la timp! Vevey, Ed. CDO, 2001

Théraulaz, B.: Înțelegerea și predarea voleiului. Oficiul Federal pentru Sport, Magglingen, 2003, nr. de comandă 30.841.500d

Unde oamenii își asumă angajamente_01